Haute-couture vs pret-a-porter

Atunci cand marile case de moda isi prezinta colectiile Haute Couture, cei mai multi necunoscatori se declara oripilati de creatiile extravangante ale designerilor. Putini stiu ce inseamna mai exact Haute Couture si care este rolul sau in lumea pretentioasa a modei.

Camera de Comert si Industrie a Modei, cu sediul la Paris, este institutia care desemneaza, prin lege, casele de moda care au dreptul de a realiza si lansa colectii Haute Couture. Acest termen a devenit cunoscut in lumea burgheziei inca din secolul 17, cand doamnele instarite plateau sume considerabile pentru rochii realizate din cele mai scumpe si pretioase materiale ale vremii.

Casele privilegiate sa lanseze colectii Haute Couture folosesc cele mai luxoase si pretentioase materiale, de la matasuri fine, casmir, piele pana la blana naturala, iar de cele mai multe ori, culoarea si designul unui material sunt rezervate unei singure case de moda.

Pretul unei piese Haute Couture se stabileste in functie de prestigiul casei de moda, pornind de la 10.000 de euro si depasind, in cele mai multe cazuri, 100.000 de euro. Din cauza preturilor exagerate, creatiile Haute Couture isi gasesc rar cumparatori. Cele mai fidele cliente sunt vedetele de cinema care apeleaza la designul extravagant si socant al unei vestimentatii Haute Couture pentru covorul rosu. Desi au averi de milioane de dolari, starurile nu se incumeta sa cumpere aceste adevarate opere de arta, ci doar le inchiriaza.

In 1945, Camera de Comert si Industrie a Modei a stabilit regulile ce trebuie indeplinte de o casa de moda care doreste sa lanseze colectii Haute Couture.

Numarul angajatilor care lucreaza in atelierele Haute Couture nu trebuie sa fie sub 20, iar de doua ori pe an, marile case de moda sunt obligate sa lanseze doua colectii care trebuie sa cuprinda cel putin 50 de piese vestimentare.

Pentru a fi considerata oficial casa de moda Haute Couture, sediul trebuie sa fie obligatoriu la Paris. Elie Saab, Versace sau Giorgio Armani si-au deschis sedii la Paris pentru a fi luati in serios de criticii de moda si iubitorii de Haute Couture.

Colectiile Haute Couture trebuie realizate manual in proportie de 70%. Casele de moda indeplinesc aceasta conditie prin aplicarea unui numar impresionant de broderii, paiete sau strasuri pe materialele unicat.

Dupa cel De-al Doilea Razboi Mondial, 15.000 de femei isi cumparau colectii Haute Couture. Numarul clientelei a scazut dramatic, iar in prezent doar 3.000 de femei din lumea intreaga isi permit sa isi achizitioneze vestimentatii Haute Couture.

Mai putin de 20 de case de moda detin, in prezent, dreptul de a lansa colectii Haute Coute: Chanel, Christian Dior, Yves Saint Laurent, Christian Lacroix, Jean Paul Gaultier, Paco Rabanne, Guy Laroche, Nina Ricci, Balmain, Pierre Cardin, Dominique Sirop, Franck Sorbier, Jean-Louis Scherrer, Louis Ferrard, Lecoanet Henant, Lapidus, Hanae Mori, Adeline Andre sau Torrente.

La polul opus, se afla pret-a-porter sau colectiile ready-to-wear,care se adreseaza tuturor maselor, de la cei saraci pana la cei instariti. Aceste colectii se lanseaza de doua ori pe an, in cadrul festivalurilor Fashion Week, in februarie, colectiile toamna/iarna, iar in septembrie cele pentru primavara/vara. Orasele care gazduiesc aceste show-uri sunt Paris, Londra, Milano, New York si sunt lansate separat de cele Haute Couture.

Spre deosebire de hainele Haute Couture, care sunt realizate doar la comanda, cele pret-a-porter, sunt confectionate dupa marimi standard. Unele case produc linii vestimentare destinate celor bogati, pe cand alte case de moda au ca target omul obisnuit, care nu isi permite sa isi achizitioneze produse luxoase.

In anii ’60, cand moda pret-a-porter se afla in plina scensiune, Cristobal Balenciaga, unul dintre cei mai talentati creatori de Haute Couture, a luat decizia de a-si inchide atelierele exclusiviste din Paris si Spania, declarand ca moda devenise prea vulgara. Stilul sau inconfundabil a fost o permanenta sursa de inspiratie pentru predecesorii sai, Coco Chanel si Christian Dior.