Istoria rochiei de mireasa

Momentul casatoriei este considerat un eveniment destul de important in viata, iar hainele purtate la asemenea ceremonie se cer a fi inca din evul mediu la fel de importante. Pentru mireasa, de multe ori ziua casatoriei este privita ca o zi speciala, poate chiar ca un moment care ii implineste viata, de aceea acest la acest eveniment mirii trebuie sa fie imbracati cu ceva cu adevarat deosebit. Se poate spune ca rochia de mireasa este la fel de veche ca si casatoria insasi, insa rochia in forma pe care o stim azi a aparut destul de tarziu.

In cultura occidentala, rochiile de mireasa au inceput sa fie care mai de care mai elaborate si mai inzorzonate, mai ales incepand cu perioada medievala. In evul mediu, cele mai multe casatorii aveau la baza un interes, puteau fi o uniune intre doua familii, doua afaceri de familie si chiar doua tari. De aceea, rochia trebuia sa o avantajeze pe mireasa si sa o puna intr-o lumina cat mai favorabila, ea fiind un semn al statutului social. In randul saracilor nu existau asemenea ceremonii fastuoase, rochia de mireasa fiind un adevarat lux, asadar incropeau un fel de petrecere care simboliza casatoria celor doi.

Rochia miresei difera de la cultura la cultura, albul pentru rochie fiind o inventie destul de moderna, care incearca sa sugereze puritatea. Deoarece nu se mai poarta in toate culturile virginitatea inainte de nunta, rochia de mireasa a inceput sa fie confectionata si din materiale de alte culori gen bej, bleu, ocru, verde, roz etc.

Una dintre primele femei care a purtat rochie alba la nunta este Regina Maria a Scotiei, la casatoria cu Francis al II-lea al Frantei, in secolul al XVI-lea. Albul rochiei nu a fost privit cu ochi buni, mai ales ca in Franta, in perioada respectiva, culoarea alb era considerata o culoare de doliu.

Culoarea alb pentru rochiile de mireasa a devenit populara abia in secolul al XIX-lea, odata cu mariajul dintre Regina Victoria cu printul Albert de Saxe-Coburg, ceremonie la care regina a ales o rochie alba. Rochia reginei a facut furori, lucru care le-a facut pe multe tinere sa-si aleaga pentru nunta o rochie alba cat mai asemanatoare cu a reginei.

Inainte de a se raspandi culoarea alb pentru rochii, miresele erau imbracate cu rochii de toate culorile, mai putin culoarea negru, care era semn de doliu, si culoarea rosu, care era considerata o culoare specifica prostituatelor. In China si India insa, rosul este culoarea norocului si a prosperitatii, drept pentru care de multe ori miresele obisnuiesc sa-si aleaga aceasta culoare pentru rochii. De asemenea, in secolul XIX, culoarea albastru era foarte raspandita la rochiile de mireasa, aceasta culoare fiind considerata culoarea Fecioarei Maria, o culoare a puritatii, fidelitatii si a iubirii vesnice. Culoarea albastru pentru rochia de mireasa a pierdut teren in fata albului, insa cu toate astea a ramas in traditie faptul ca mireasa trebuie sa poarte ceva albastru la nunta, pentru a avea un sot fidel pe tot parcursul casatoriei. Mai multe detalii aici.

Felul in care arata si in ziua de azi rochia de mireasa, adica lunga, de multe ori larga, cu voal, trena sau tot felul de accesorii de pus pe cap, provine de la felul in care se imbracau printesele incepand cu perioada medievala, pentru care rochia de mireasa le reflecta statutul si puterea sociala. Rochiile erau realizate din cele mai scumpe materiale ale vremii, matase, catifea, satin pe care erau aplicate tot felul de pietre pretioase.

Femeile din clasele sociale mai joase nu isi puteau permite o asemenea rochie, insa incercau sa o copieze, astfel ca acest tip de rochie s-a raspandit foarte rapid pentru ceremonia nuntii, devenind o adevarata traditie in toate clasele sociale.