Fie ca a acoperit perfectiunea unei zeite, voluptatea unei curtezane sau trupul trudit al unei taranci, rochia a fost intotdeauna acel „ceva” care a facut femeia...femeie.
Acesta este si unul dintre motivele pentru care istoria acestui
obiect vestimentar este atat de complexa. Daca haina nu-l face pe om, ea
cu siguranta ni-l descrie in termeni simbolici, atat pe el cat si
istoria sa. Evolutia rochiei, focalizata pe diverse perioade si
civilizatii ofera detalii pretioase privind ierarhizarea in societate,
conceptiile si mentalitatile vremii.
Rochia Egiptului antic a evoluat promovand dezgolirea trupului. Prima rochie
atingea nivelul gleznelor in lungime, era confectionata din in,
materialul era innodat sub sani pentru sustinere iar manecile ajungeau
la incheietura mainii. Modelul care a urmat era prins de umeri si se
asemana cu furoul de azi. Goliciunea corpului in aceasta perioada avea
cu totul alte conotatii, nefiind considerata o indecenta, marturie sta
si tinuta slujnicelor care era compusa numai din fusta, bustul nefiind
acoperit.
Daca sari-ul indiencelor oferea varietate prin intermediul procedeelor de infasurare a panzei in jurul corpului, in China, rochiile
nu trebuiau sa incurajeze imaginatia. Femeile de la tara, de altfel,
purtau pantaloni. In Japonia, tarancile munceau pamantul la bustul gol,
insa vestimentatia femeilor din inalta societate a fost marcata de
celebrul kimono din matase.
Un semn de eleganta era purtarea
unui numar cat mai mare de kimono-uri suprapuse, putandu-se ajunge pana
la 20 de astfel de costume.
Rochia anticilor greci era tunica,
vesmant simplu in ansamblul sau, desi putea varia in functie de
activitatea sociala intreprinsa, asa cum se intampla in cazul
cretanelor. Vestimentatia doamnelor din inalta societate, preotese,
printese, frapa insa prin podoabe,complexitate si lux.
Perioada
Evului Mediu, a cavalerilor si a printeselor va marca in vestimentatia
femeilor un proces de emancipare intelectuala si laicizare. Desi dotata
cu trena, rochia permite intrezarirea gambei. Bustul este pus in valoare de decolteul in V, materialul fiind apoi prins imediat sub sani.
Ca
si restul artelor, moda va fi revolutionata in timpul Renasterii.
Raspunzatoare de urmatoarele schimbari care se vor impune in designul vestimentar sunt doua accesorii clasice: crinolina si corsajul.
Moda
crinolinei va fi introdusa de o infanta a regelui Spaniei, ca
modalitate de a-si masca soldurile proeminente. Paradoxal, diametrul
rochiei in aceasta zona va creste semnificativ, prin intermediul unei
carcase de metal in forma de clopot care infoia fusta.
Vestimentatia
despre care vorbim va pune insa numeroase dificultati de miscare,
circumferinta la poalele rochiei ajungand la un record de 8m.
Alte
elemente esentiale in tinuta femeilor voi fi mantiile, accesorizate si
ornamentate in functie de zona geografica si de statutul social al
posesoarelor si manecile detasabile, bufante, impodobite cu pietre
pretioase, perle, etc.
Urmatoarea inventie care va impune schimbari importante in moda va fi corsetul.
Acesta din urma apare in Italia secolului al XVI-lea, este confectionat
din benzi de metal fixate cu balamale, avand menirea de a da bustului
forma ideala. Corsetul va supravietui urmatoarelor schimbari, va impune
moda taliei de viespe, urmand sa fie inlocuit abia in anul 1914 de
sutienul inventat de Mary Phelps Jacob.
Trena deja mentionata in
Evul Mediu va fi relansata de fiicele regelui Ludovic in secolul al
XV-lea, cu acelasi rol intial ca si al crinolinei – de a masca defectele
de tinuta, respectiv picioarele groase ale printeselor. In timp,
lungimea trenei va marca statutul social detinut de o femeie. Recordul
este detinut de regina Ecaterina a II-a, sotia lui Petru I care, cu
ocazia propriei incoronari, in 1729, va etala o trena de 70 m. Pentru
sustinerea acesteia a fost nevoie de serviciul a numai putini de 50 de
paji.
Secolul al XVI-lea va reduce fastul tinutelor, crinolina va
fi mai scurta, in detrimentul aspectului atragator al siluetei
feminine.
Secolul al XVII-lea va prelua aerul modest impus de
doamna de Maintenon, sotia secreta a lui Ludovic al XIV-lea. in schimb,
va patrunde moda decolteului adanc.
Revolutia industriala care va
marca secolul al XIX-lea va impune o „cultura a confectiilor”,
incurajand comertul vestimentar de masa.
Secolele urmatoare, pana in ziua de azi se vor debarasa complet de rochia incomfortabila, optand pentru materiale mai usoare, croieli confotabile, fuste scurte. Rochia a fost unul dintre acele obiecte vestimentare supuse metamofozarilor constante, atat in trecut cat si in prezent.
De neuitat este inovatia casei de moda Chanel
care a declansat un adevarat scandal social prin crearea rochiei
pantalon, culminand cu o investigatie medicala a buclucasei rochii.
Daca
secolele XIV-XVIII vor fi marcate de fast si lux in detrimentul
comoditatii, acum moda pare sa se intoarca la originile sale, spre
nuditatea corpului, spre libertatea de miscare promovata in Antichitate,
inchizand unul din cercurile timpului.
